VSLO 2013 - Behind the scenes - episodul II

VSLO 2013 - Behind the scenes -  Episodul "Cei sapte magnifici"

Festivalul exista. Si este viu. Asta se poate spune atunci cand esti acolo. Se poate spune inainte cu cateva luni cand incep postari, discutii, articole. Se poate spune acelasi lucru si cand se termina (chiar daca pana la urmatorul de fapt nu prea se termina).

Toate astea pentru ca exista in spate o echipa. Bazandu-ma pe momentul in care am intrat in contact cu fiecare dintre ei, vorbind  si mancand festival pe paine, am sa incep cu Horatiu.

Horatiu ( poate cei mai multi nu stiu) a fost vreme de aproape 9 ani managerul "Papa la Soni". Vorbesc aici de un brand care s-a ridicat din nisipul de Vama Veche si a devenit un punct obligatoriu de atins atunci cand iti petreci vacanta acolo.Cei mai multi stiu ca la momentul la care  am decis inceperea acestui festival singurii oameni care nu au spus ca "sunt nebun" si ca "nu se poate" au fost Andreea si Horatiu. Daca la Andreea ma asteptam sa ma sustina, la Horatiu a fost o surpriza! Practic, a existat un moment in care a trebuit sa aleaga daca in locatia lui de la Vama (pe vremea aceea Roata) accepta un workshop de fotografie sau altul de muzica. De ce a ales fotografia? La Vama? La Vama Veche, unde de fapt muzica aduce clienti si deci bani?

Nu stiu! Atunci cand il intreb rade ducandu-si mana la barba si spune "ca asa am vrut eu". Si uite cum incepe o relatie care dureaza deja de 4 ani si care nu da semne ca se va incheia deceniul asta. Anul asta Horatiu s-a ocupat de cea de a treia locatie. Papa la Soni (!!). Locatia  concertelor. Sunt sigur ca cei mai multi dintre voi nu l-ati vazut prea des. Asta pentru ca venea pe la 12 la "birou", in conditiile in care se culca in fiecare dimineata pe la 4. Stiti ce inseamna organizarea unui concet? Trupa, transportul, cazarea, mancarea, spritzul , sunetul pentru concert, lumina, montarea si demontarea. Noi am avut in saptamana festivalului 8 concerte.Unele mai mari altele mai mici. Horatiu a facut " trupa, transport, cazare....." de 8 ori la rand. Dupa fiecare dintre ele, cand il intrebam cum e, isi ducea mana la barba si radea. "Cum sa fie? Bine!"Si asta de 8 ori. La rand.

 Da! Horatiu face parte din acest festival. Da! Horatiu face parte din "cei 7 magnifici"

Pe Ionut l-ati vazut mai des. S-au cel putin m-ati auzind vorbind  despre el extrem de des. Si cu siguranta m-ati auzind strigand "Ionut!" cam tot timpul. El s-a ocupat de...tot. Nu sunt in stare sa numesc foarte clar un lucru.

Conteaza ca era acolo la ora 6.30 joi, inainte de a incepe festivalul, descarcand echipamentul? Conteaza ca era duminica la ora 16.00, dupa terminarea festivalului, incarcand camionul de echipament? Dar ca in fiecare noapte sau dimineata, ce o fi fost, la ora 3 strangea ecranul, boxele, cablurile, vernisajele, bancile....Dar ca in fiecare dimineata la ora 8 le punea inapoi ?

Sigur! Si eu ma intreb atunci cum de era in cealalta locatie aranjand cabluri, boxe, laptopuri, ecran, proiector pentru urmatorul curs sau seminar. Este adevarat ca ne-am si distrat: intr-una din zile am baut 2 beri impreuna si doua zile mai tarziu am mancat din aceeasi pizza cate o bucata! Doar eram la mare. La Vama Veche, la finalul festivalului, atunci cand le-am multumit tuturor pe rand, pupandu-i sau imbratisandu-i, la Ionut am ajuns ultimul si i-am strans mana. Singurul lucru venit in mine a fost ca si daca as fi cazut in genunchi, strangadu-i mana de la nivelul ala nu ar fi acoperit nici 10  la suta din cat ar fi trebuit sa-i multumesc pentru efortul lui la festival.

 Da! Ionut face parte din acest festival. Da! Ionut face parte din "cei 7 magnifici"

Ce sa va spun despre Iulian? Ca a fost oarecum lipit de Ionut toate cele 10 zile? Exceptie fac desigur sutele de kilometri parcursi catre Bucuresti si inapoi. Toate alese la niste ore speciale in asa fel incat sa poat fi dimineata la deschidere sau noaptea la inchidere. Probabil nu stiti ca Iulian, care era super calificat pentru workshopul de film ca lector, a carat si el cabluri si alte cele. Nu stiti nici ca anul trecut in timpul festivalului mi-a spus sa ma bazez pe el pentru anul asta. Asta insemnand inclusiv faptul ca a refuzat o filmare pentru a fi la festival.Toata saptamana a insemnat un efort imens si o munca continuua, la el, cu zambetul pe buze. Trebuie sa-l cunoasteti mai bine! Iti face bine atunci cand vorbesti cu el. Nu este (sau nu pare) suparat niciodata. Nu stie sa spuna nu niciodata. Nu se opreste pana nu se termina ce este de facut.

La finalul festivalului, am multumit oficial tuturor celor din echipa si partenerilor si sponsorilor si lectorilor si participantilor si .... o intreaga lista de nume. Un singur om a lipsit de pe lista mea! Iulian! Atunci cand am realizat am crezut ca pica cerul pe mine.Totul se terminase. Oamenii deja plecau de pe terasa. Eu incepusem sa multumesc echipei . Atunci am realizat.

Stiti cum este facut festivalul Vama sub lumini de Oscar? Cu suflet. Cu foarte mult suflet. Ca sa intelegeti de ce fac paranteza asta: Atunci cand am realizat m-am intors catre Iulian cautand cuvinte potrivite. Iulian plangea! Plangea ca un copil. Imi amintesc cu drag de tot festivalul si rad si ma bucur. Imi amintesc si tabloul cu Iulian. Atunci plang si eu. Asta nu inseamna ca vreau sa uit ci dimpotriva am sa tin minte toata viata! Sufletul lui era in festival iar eu am calcat pe el. Umil iti cer Iertare!

Sper ca la anul Iulian sa fie tot in linia intai pentru ca Da!, Iulian face parte din acest festival . Da! Iulian face parte din "cei 7 magnifici".

Mirela Dinu. Mireliana.A intrat in familia noastra de ceva vreme. Imi aduc aminte cand imi spunea Catalin ca a cunoscut o fata. Cam acum 2 ani. O vreme n-am prea reusit sa ne vedem dar il mai intrebam pe Cata cum merge relatia.

O sa-mi aduc aminte multa vreme  raspunsul lui : "Mirela este incredibila! Face o gramada de lucruri : gateste, face fotografie, face curat, munceste si ...citeste!" Pana la urma am cunoscut-o si este cam de 800 de ori mai mult decat povestea Catalin , dar asta este alta poveste. Prin aprilie sau mai am anuntat ca am nevoie de ajutor pentru VSLO. Cautam voluntari. Unul din raspunsurile pozitive a venit de la Mirela. Si uite asa am scris in cartea VSLO numele unui nou membru. Avand mai multe raspunsuri pozitive, evident ca am inceput sa deleg lucrurile. Tu faci asta, tu faci asta, tu faci asta....si erau o gramada de lucruri care trebuiau facute. Repede si bine. Am vorbit cu fiecare in parte. Am discutat cat timp are fiecare, ce poate face fiecare, la ce se pricepe... lucruri uzuale. Ei bine cu Mirela nu mi-a iesit. Ea mi-a zis de la inceput DA. Am intrebat daca poate face "asta"...  DA!, dar....? DA! ok atunci imi mai ramane asta de facut..."fac eu si asta!"

Hmmmmmm.... am zis eu la momentul ala ( hmmmm = am mai vazut eu de astea si cel mai probabil, inainte de festival o sa incep sa alerg de colo colo sa rezolv toate problemele astea). Rezultatul? Totul a mers ceas! Nu ca orice ceas, ci ca unul elvetian .Si nu ca orice ceas elevetian ci ca unul elvetian si foarte scump. Nu a existat ceva cerut de mine si care sa nu fie rezolvat imediat de catre Mirela. Nu a existat niciun email fara raspuns imediat. Nu am auzit " nu pot", "nu am timp", "nu stiu". Totul perfect. Si a inceput festivalul.Cred ca a fost prima data cand venea cineva nou in echipa si nu trebuia sa-i spun ce are de facut. Probabil ati vazut ca eu nu aveam timp nici sa respir. Totusi intre doua alergaturi si 11 telefoane primite, mai treceam pe la "masa oficial" unde se faceau inscrierile si mai spuneam " ar trebui sa facem/avem/ducem/postam....." diverse lucruri. Pe urma plecam in alta parte cu alta treaba. Stiti cum este sa constati ca cineva te aude? Ca cineva rezolva? Ca cineva rezolva cu zambetul pe buze in conditiile unui program 17 ore pe zi timp de 10 zile? O plecaciune adanca in fata Mirelei care a reusit sa-mi picteze imaginea unui festival reusit acum si pe viitor. 

Am sa va rog ca atunci cand citit aceste randuri, fiecare dintre voi sa aplecati capul in semn de respect pentru ca Da! Mirela face parte din acest festival. Da! Mirela face parte din "cei 7 magnifici".

Ca o conditie sine qua non am considerat ca prietenii prietenilor nostri ne vor ajuta  (prin simpatie ) la acest festival. Asa am ajuns sa o implic pe Oana. Jumatatea draguta a lui Ionut. Nu ca el n-ar fi dragut!. La inceput m-am simtit oarecum incomod sa o rog pe Oana sa faca diverse lucruri. Nu stiu de ce. Mai apoi i-am dat de lucru cu proiectiile de fotografie. Proiectii facute special sa umple tot timpul liber. Iarasi pentru cine a fost acolo, povestea asta cu timpul liber poate parea o gluma, dar nu.

Am luat in calcul toate scenariile. Nu-mi aduc aminte daca am mai intrebat de proiectii pana am ajuns la Vama. Nici acolo dupa primele zile nu cred ca am intrebat pentru ca timp liber nu a existat. Nici macar teoretic. Totusi la un moment dat a venit vorba de ele si am fost foarte curios sa vad daca exista. Ei bine , erau toate aranjate pe un hard purtat de Oana in geanta in permanenta,  gata de a fi difuzate atunci cand era nevoie. Perfect! Cred ca a doua sau a treia zi de festival am convocat o sedinta de urgenta cu echipa de organizatori. 5 la numar. Si am cam tipat (atentie,  nu fac asta in mod regulat. Presiunea insa este foarte mare pentru mine la VSLO). Nu foarte tare. Suficient insa sa ma fac inteles in privinta catorva lucruri. Vorbind cu fiecare in parte, evident ma uitam in ochii lor. Cand am ajuns la Oana am citit o tristete incredibila incercand  sa traga spre ea toata "vina" celorlalti. Programul de care vorbeam mai sus a fost valabil si pentru Oana. Mai adaugati insa cate 2 ore pe zi. Asta pentru ca ea putea pleca doar cand Ionut termina toata treaba. 19 ore din 24? Pare imposibil? Ei bine, asa a fost. Stiu sigur ca o vedeam dimineta mancand un sandwich luat de peste drum pentru ca nu exista timp pentru o masa cum trebuie. Ce nu stiu insa, si aici este vina mea in totalitate,

este cand manca peste zi. Cand mancau oricare din ei peste zi. Legat de asta, imi aduc aminte un lucru ramas la mine in suflet. In primele 2 zile eu nu am mancat deloc pentru ca nu gaseam timpul necesar. Pe urma ma mai batea la cap Andreea sa mananc cate ceva si-mi comanda cate o pizza. Pentru ca am trait o saptamana nebuna, nici macar Andreea nu mai avea timp sa aiba grija de mine. Ghiciti ce? Oana a preluat asta din zbor si de cate ori ma vedea pe la masa oficiala, ma OBLIGA sa mananc ceva. Poate pare hilar dar in conditiile alea de stres in care pur si simplu uitam de acest obicei al statului la masa, hotararea Oanei de a ma face sa mananc ceva a insemnat  incredibil de mult pentru mine. Exista inca cineva acolo pentru care contam. In cazul de fata, Oana. Sunt extraordinar de fericit ca impreuna cu Ionut fac o echipa si cred ca se completeaza reciproc! 

Sigur ma gandesc si la viitor, pentru ca  Da!, Oana face parte din acest festival . Da! Oana face parte din "cei 7 magnifici".

July 8th, 1:09pm

Luca: Buna  Andreea unde se tine  VSLO-ul anul asta?

Andreea: Buna, cel mai probabil la fostul Hand (acolo unde se tinea nudul) si la Frontiera seara

Luca: A super! ca sa stiu pe unde o sa imi petrec  timpul

Andreea : Cu noi sigur,unde nu mai conteaza J

Luca: Ai dreptate . Abia astept atmosfera de vama /vslo/ distractie /fotografie. Si bineinteles sa stau la inscrieri! Daca ma mai lasi!

Andreea: Cum sa nu. Daca vrei si ai timp m-ar ajuta tare mult

Luca :Pai daca te-am intrebat daca pot, e clar ca vreau!

 August 11th, 8:11pm

Luca: Buna voiam sa te intreb daca ai nevoie de ajutor ... in afara de Vama Veche unde deja stim programul  ...daca ai nevoie de mine in Bucuresti . Doar spune-mi ok? 
Stiu ca sunteti  ff ocupati pt ca peste o saptamana incepe   VSLO si e greu .
Doar spune-mi J

Andreea: Multumesc mult, Luca. In Bucuresti deja s-au rezolvat lucrurile, dar in Vama de-abia te astept:)

Luca : Ok ... cand este deschiderea ?

Andreea: Vineri sau sambata

Luca : Eu am sa ajung de vineri dimineata in Vama doar sa imi spui cand incep inscrierile ca sa fiu la post

 August 12th, 3:36pm

 Luca: Mi-am descarcat si eu aplicatia vslo 2013 si am vazut ca vineri e deschiderea.  E vineri seara deci. Daca vrei vin pe la pranz, daca trebuie sa aranjati si sa faceti ultimele pregatiri

Andreea : Noi suntem acolo. Iti las nr meu de telefon si ne auzim la telefon

Luca : Ok, dupa ce ma cazez iti dau un telefon

Andreea : Merci mult

Luca : Nu ai pt ce, imi face placere

Este absolut  inutil sa fac orice fel de comentarii! VSLO starneste pasiuni! In cazul de fata pot spune linistit: Da!Luca face parte din acest festival. Da! Luca face parte din "cei 7 magnifici"

Pe Claudiu l-am cunoscut prin Catalin Cadan. La o discutie cu Catalin am ajuns la concluzia ca el ar putea veni la Vama impreuna familia. Asta insemna ca trebuia sa-i gasesc un asistent sa-l ajute in asa fel incat

sa poata avea (dupa atatia ani) mai mult timp liber. Pana la urma nu a reusit nicicum sa stea deoparte dar asta puteti citi in alt episod. Ideea este ca a vrut sa fie sigur ca lucrurile merg bine din punctul de vedere al making of-ului si vom avea suficient material sa-l chinui noptile pe Victor. Si asa a ales optiunea Claudiu. Sunt sigur ca el a fost cel mai vizil din toata echipa. Asta pentru ca l-ati vazut probabil cu camera in spate peste tot. Nu vreti sa stiti ce inseamna 3 locatii, workshop-uri in paralel si sute de oameni pentru cineva care face un making of.

Un fel de cosmar. Fugi dintr-o parte in alta, urmareste tot, prinde exact momentul acela, alearga inapoi la cealalta locatie, stai cu camera in mana multe ore, descarca repede materialul, fugi repede inapoi sa nu pierzi ceva. Rezultatul? 8 zile de festival. 8 making of-uri, sute de ore de material filmat. 3 beri baute si cateva ore de somn pe noapte. Ori de cate ori va veti uita la filmele VSLO 2013 sa va ganditi la Claudiu care a fost impreuna cu voi acolo de la inceput pana la sfarsit, de dimineata pana seara. Si pentru asta, cu mana pe inima pot spune ca Da!, Claudiu face parte din acest festival . Da! Claudiu face parte din "cei 7 magnifici".

Catalin Rudolf

Completarea Andreei care spera ca sotul ei n-o sa vada ce scrie acum, ci doar dupa ce va publica articolul:

Am o problema: de ani de zile, Catalin scrie despre noi toti iar eu nu apuc niciodata sa scriu despre el. Mai am o problema: ar trebui sa schimb titlul postarii in cei “7 + 1 magnifici” dar sunt sigura ca atunci isi va da seama ca s-a intamplat ceva cu articolul lui, asa ca nu o voi face.

As vrea sa va povestesc despre magnificul Catalin pentru ca, desi ne cunoastem de 8 ani, nu inceteaza sa ma uimeasca cu felul lui de-a fi, cu puterea cu care se dedica fiecarui proiect, cu intensitatea cu care traieste fiecare moment. In viata de zi cu zi, in afaceri, in familia noastra, el este artistul iar eu sunt pragmatica. In viata de zi cu zi, in afaceri, in familia noastra, el viseaza frumos iar eu ii mai tai din cand in cand aripile (cu motiv intemeiat, bineinteles). Catalin a visat intr-o zi Vama sub lumini de Oscar. Un vis care ne-a schimbat vietile, atat a mea, a celor mentionati mai sus cat si a voastra, a celor care ati avut rabdare sa cititi tot ce s-a scris pana acum. Si daca n-ar fi fost Catalin, probabil ca punkerul din mine ar fi dat cu pumnul in masa dupa prima editie si ar fi spus: “Gata, n-o sa mai existe a doua editie! Gata, meritam sa avem si noi o vacanta! Gata, merit sa te am sanatos langa mine! Gata!” Asa sunt eu, mai pragmatica si mai “ciopartitoare” de aripi. Spre deosebire de mine, Catalin nu oboseste niciodata, nu are nevoie de mancare, de week-end-uri, de concedii si nici nu arata rau pentru ca doarme doar 3 ore pe noapte. Spre deosebire de mine, Catalin nu se plange niciodata ca-i prea mult sau prea greu si nici nu se lasa doborat de lipsa banilor, a timpului sau a altui “lucru neimportant”. Pentru ca pentru el, obstacolele sunt “lucruri neimportante” (poate pentru ca are aripi?!?). Si-atunci stau sa ma gandesc: daca face parte dintre magnifici, nu are nevoie de somn, de mancare, de apa, lipsa timpul si-al banilor nu-l macina ca pe mine si are si aripi ca sa zboare spre ce doreste, nu-i cumva un SUPER EROU? Poate nu pentru toti, dar pentru mine e cu siguranta!

Andreea Rudolf